Trăiri ancestrale

Iubirea-w

 

Trăind in Sinea Mea cu Dumnezeu,
Şi ascultându-mi Păzitorii Îngeri,
Descopăr zi de zi-n sufletul meu,
C-au dispărut tot felul de constrângeri.

 

Simt astfel libertatea ce-am avut,
Pe când eram în ceruri, lângă Tatăl,
Răzbate iar ecoul de demult,
Din cer în cer, în cor de îngeri: “Iată-L!”

 

Resimt mereu trăiri nepământeşti,
De când în trup nu mă-ntorsesem încă,
Uimită sunt să văd cât de fireşti
Sunt Tainele şi Pacea Lui adâncă.

 

Mă văd din nou, scânteie de divin,
Din Suflul Sfânt al Facerii venită,
Odată cu Oceanul Opalin,
Creaţia să fie primenită.

 

Revin apoi printr-un adânc inspir
Al Celui Care Este-Atotputernic,
Cu-ntreg Oceanul şi din nou mă mir,
Cum poate fi un trup aşa vremelnic.

 

Respiră Tatăl pururi veşnicii,
În care mii de vieţi noi să petrecem,
Să revenim mereu printre Cei Vii,
De la dual la Unic să ne-ntoarcem.

 

Lavinia Huţişoru Dumitriu,
Volumul “Trăiri ancestrale”

17 mai 2009, Braşov

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>