SCHIMBAREA, cel mai de preţ dar divin, ca mijloc al intrării în IUBIRE

imagesCAISK0B4

Când vorbim despre Sărbătoarea „Schimbării la Faţă”, ne gândim la transfigurarea în izvor de lumină a fiinţei Mântuitorului la care au asistat Apostolii Săi preferaţi: Petru, Iacov şi Ioan; urcându-i pe un munte înalt ca să se roage.

Cu toate acestea, în fapt, cei care coboară muntele Taborului altfel decât au urcat, nu este Iisus Hristos, ci ucenicii săi, care tocmai primiseră darul vederii Sfintei Treimi (Cunoaşterea).

Aceasta întrucât, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, „El s-a schimbat la Faţă, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători” (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă).

De asemenea, Sfântul Grigore Palama spune că „Hristos deschide ochii Apostolilor Săi iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfânt, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul”.

Un lider adevărat îşi urcă discipolii pe „muntele cunoaşterii prin iubire”

Era astfel necesar ca cei care aveau să asiste la suferinţa Sa la Ghetsimani şi care aveau să fie martorii Patimilor Sale, să fie pregătiţi pentru această încercare prin priveliştea slăvirii Sale.

Pentru aceasta, Iisus îi urcă pe munte, ca simbol al înălţării, creşterii spirituale pe care trebuie să o genereze orice maestru, învăţător, lider spiritual sau politic în rândul discipolilor săi şi astfel, din virtute în virtute, îi duce la IUBIRE, virtute supremă care deschide calea către îndumnezeire. Însă IUBIREA în sens hristic nu este posibil de atins pentru omul încă neîndumnezeit, decât prin travaliul SCHIMBĂRII.

SCHIMBAREA este dureroasă dacă te opui ei

De multe ori m-am întrebat de ce este Schimbarea atât de dificilă ?, iar singurul răspuns pe care l-am primit a fost : pentru că te opui ei. Într-adevăr, forţa cu care mă opun evenimentelor, gândurilor, acţiunilor pe care este bine să le fac sau să încetez de a le mai face este invers proporţională cu elevarea spirituală, atât de bine ilustrată prin variaţia parametrilor inforenergetici.

În acelaşi timp, observăm cum moda gândirii pozitive de genul: „Schimbarea gândirii înseamna schimbarea vieţii!”; „Dacă vrem ca viaţa noastră să arate altfel, trebuie să alegem gandurile pozitive!” şi multe altele de acest fel, nu produce realmente SCHIMBĂRI de lungă durată în fiinţa celui care le aude. De ce? Pentru că finalitatea la care se aşteaptă cel care aude astfel de discursuri este fericirea lineară, lipsită de orice stres şi responsabilitate.

În schimb, la „lecţia de pe Muntele Taborului” la care au asistat Apostolii Petru, Iacov şi Ioan, şi prin ei întreaga Umanitate, SCHIMBAREA nu este promisiunea fericirii. Ci, eu o văd ca pe temelia pe care aveau să se configureze şi continuă să se configureze la iubitorii de Hristos structurile supranoesice: sacră (pe care Mântuitoarul urmează să o dăruiască în scurt timp de la „Schimbarea de pe munte”, şi anume odată cu Jertfa de pe Cruce”); structura Cunoaşterii Iubirii şi a Integrări prin Iubire.

O naţiune puternică se înalţă odată cu fiecare membru al ei

„Fii SCHIMBAREA pe care vrei să o vezi în lume”, zicea Mahatma Gandhi. Aparent toţi suntem de acord că avea dreptate, întrucât doar încercând să-i schimbăm pe ceilalţi, să schimbăm eşicherul politic de la dreapta la stânga sau invers, să schimbăm mediul exterior, atmosfera, hainele, coafura etc, nu ne alegem decât cu tensiuni, rezonanţe mai mult sau mai puţin malefice cu ceilalţi şi multă energie şi bani irosiţi.

Însă, lăsând SCHIMBAREA să lucreze în chip tainic în noi, prin acţiunea Duhului Sfânt, ceva din lumina, strălucirea supraomenească de pe Muntele Taborului vine şi se sălăşluieşte întru noi, lăsând urme de neşters în fiinţa şi în viaţa noastră.

Facem, prin intermediul acestui articol, un îndemn la SCHIMBARE prin iubire în sufletele tuturor românilor, astfel încât, prin virtuţile noastre tot mai bine configurate, să determinăm schimbarea şi în sufletele oamenilor politici.

Doar astfel, cei ce ne conduc aici pe pământ vor putea face paşii necesari întemeierii unei naţiuni puternice, punând la bază principiile creştine corect înţelese şi manifeste.

 Alina Ungureanu, inforenergetician Gr. VI

2 Responses to SCHIMBAREA, cel mai de preţ dar divin, ca mijloc al intrării în IUBIRE

  1. Naveen spune:

    si eu iubesc Romania si o spun cu madnire…..iubesc muntii, apele, dealurile, padurile, florile,animalele, pasarile etc….iubesc pamantul romanesc….iubesc viata din romania cu bune dar mai ales rele, dar cele rele se intampla si din cauza noastra..daca am fi mai optimisti si am face ceva pt a progresa ca natie ar fi bine, dar noi stim doar sa facem rau celor de langa noi si sa vorbim de rau doar pt ca X a avut bani sa-si schimbe o farfurie in casa… daca fiecare s-ar uita in “oala” lui si am ajuta si la binele tarii cu ceva, fara sa asteptam ca cei de sus sa faca ceva, atunci am progresa…azi nu vreau sa critic nimic, azi vreau doar sa iubesc!….si sa-mi fac planuri pt urmatoarea tura montana, chiar si cu putini bani, ca se poate face asta!…la multi ani Romania, la multi ani Romani!

  2. Chia cand cautam cate ceva despre SCHIMBAREA, cel mai de preţ dar divin, ca mijloc
    al intrării în IUBIRE | Glasul Iubirii, am si gasit.

    Super multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>