Reîntâlnirea cu fratele meu iubit…

Ceahlau-Laura-poveste-w

” – Da! Eşti în familie! Şi zilele acestea, te-am simţit mai apropiat ca oricând.

- Ce m-am bucurat să te revăd!… Ce m-am bucurat când cu rucsacul plin în spate păşeai greoi şi hotărât la picioarele mele. Mi-a lipsit privirea ta care-mi mâgâie toate cărările, mi-a fost dor de surâsul tău care de fiecare dată m-a făcut să mă simt aproape de tine; dar, mai ales, atingerea şi sărutările tale care îmi amintesc mereu ce e iubirea şi de ce te întorci mereu la mine.

- Frate Ceahlau, frate drag, sper că nu ai aşteptat mult. Responsabilităţile trag de oameni în oraş. Dar uite, acum sunt aici. Suntem împreună din nou.

- Da, vino! Te primesc cu cele mai frumoase Daruri ale mele, de la Creator primite, pentru surorile mele cele multe şi iubite. Poftim! Inspiră adânc şi umple-ţi plămânii de aerul meu cel viu şi curat, de copaci purificat. Bea din izvoarele vieţii şi hrăneşte fiecare celulă a corpului tău; iubirea mea pentru tine va face din lichidul acesta, izvor de nemurire, ca să mai vii, să ne bucurăm de toate acestea împreună. Poftim! Primeşte şi din timpul meu, ca să te detaşezi de responsabilităţi şi evenimentele care te tulbură, ca să-ţi acorzi clipe infinite de linişte, pace şi de regăsire cu cea pe care Dumnezeu şi eu o iubim. Pentru ca atunci când te vei întoarce în oraş, să începi munca cu forţe noi, cu gânduri proaspete şi paşnice, cu armonie şi echilibru în suflet.

- Eşti bun şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că mă aflu din nou aici şi că tu încă mă primeşti cu ale tale crengi largi deschise.

- Te voi primi mereu, draga mea, oricând vei dori să vii şi oricând vei avea nevoie de mine. Dar te văd ostovită.

- Cascada ta… un colţişor de Rai în care ştii cât de mult îmi place să mă bălacesc. Doar că trupului meu îi trebuie puţin timp să se refacă şi să-şi recâştige energiile. Merg să-l salut pe vărul nostru Soare, şi să-l rog să mă încălzească pentru următoarea îmbrăţişare ce-ţi voi da, din suflet, pentru că eşti atât de minunat.

- Dar, vai! Ce fel de gazdă sunt? Te invit să te hrăneşti din tufele mele de zmeură, de afine, de merişoare, ca să-ţi recapeţi puterile şi vigoarea. Dulci şi bune le-am pregătit pentru tine…

- … după cum prea bine ştii că-mi plac.

- Recunoştinţa mea nu e destulă, pentru bucuria ce-mi faci. Te rog doar, să mă ierţi că poate sunt cam puţine. Iată, Ploaia s-a sfiit a mai trece şi a mai saluta vârfurile mele cele înalte. Am tot chemat-o, dar nu mi-a răspuns. Sper, din adâncul rădăcinilor mele, că e bine şi că-şi reaminteşte de mine şi că ştie cât îmi e de dor de ea.

- Dragul meu, se auzi o şoaptă, o voce pe care abia o desluşeai. Dar, în tăcerea muntelui, o puteai auzi, dacă te concentrai puţin. Dragii mei, repetă vocea, dragilor, vă ţin minte bine, dar fustele mi le-am pierdut pe toate şi nu se cuvine să apar în faţa voastră nearanjată. Adevarul e că sunt cam deprimată zilele astea şi cam abătută şi greu îmi este a vă răcori acum cu stropii gingaşi de apă, a vă hrăni cu una din esenţele vieţii, Dar de Dumnezeu dat mie. Iată, izvoarele au rămas numai c-un fir subţire de apă şi puţine resurse, oamenii, spre folosinţă au. A vă ajuta, vreau, dar…

- Fii în pace Ploaie, dragă. Sărbătoare mare o să fie, bucate felurile o să se servească, bucuria mare în suflete o să crească şi mulţimea întreagă o să-şi amintească, rugăciune puternică să înalţe la prea măreţul Creator. Iar El, ca un Tată iubitor faţă de copiii săi, o să plece urechea şi o să asculte. Împreună cu sfinţii preoţi, cu sora, cu prietenii, cu cei cunoscuţi şi cu cei necunoscuţi, o să ne rugăm pentru ce e bine şi pentru fericirea ta.

- Vă mulţumesc! Atunci, aşteptaţi-mă, cu nădejde îmi voi alege cele mai bune fuste. Peste voi toţi le voi întinde şi vă voi încânta cu dansurile mele cele mai frumoase.

- Îmi voi pregăti crengile pentru tine, soro.

- Oh! Ce revedere frumoasă, frate drag! Cât de multe amintiri frumoase! Îţi mulţumesc pentru toată iubirea ta!

- Iubirea Oamenilor să mă întărească şi, într-o zi, când orice om va păşi din nou pe aici, se va simţi mai viu, va simţi frumuseţea şi iubirea mai mult, mai puternică… şi vor simţi…

 

Amintirea acestei excursii a trezit în mine aceste versuri. O scurtă rimă în versuri până la următoarea revedere:

Răsărit de soare -
splendoare;
Frumuseţe nemărginită,
pată de culoare…
Uite-o floare!

Ceahlăului drag şi mult iubitor,
De la o soră a Muntelui.

 Laura Chihaia

Fotografii realizate de Lavinia Chihaia şi Alina Ungureanu. Copyright: Glasuliubirii.ro

One Response to Reîntâlnirea cu fratele meu iubit…

  1. Constantin FILIPESCU spune:

    Dragele mele Lavinia si Alina, a fost o clipa de bucurie si lumina negrait de frumoasa in sufletul meu citind dialogul cu Muntele drag si privind fotografiile ce confirma talentul si sensibilitatea pe care le-am simtit la voi si cu alte ocazii ! Fiti astfel mereu si lumea va fi mai frumoasa !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>