Ganduri despre Iasi

teiul-lui-eminescu-iarna

Iaşul are o energie deosebit de vie şi benefică. De când am venit în Iaşi am simţit această atracţie ce nu o am în alte localităţi din lume.

În Iaşi am scris cele mai frumoase poezii, şi chiar îmi amintesc că am visat, pe Copou, o casă bătranească unde, în pridvor, l-am întâlnit pe însuşi Mihai Eminescu.

În Iaşi am avut multe amintiri plăcute. În Iaşi am primit această locuinţă şi îmi place atât de mult că nu mai plec din ea, chiar dacă au fost clipe în care copiii vroiau s-o schimb sau s-o vând. În Iaşi am avut plăcerea să mă plimb cu şampania în mână până la Teiul lui Eminescu, fiindcă acolo simţeam că sunt cu cineva plăcut cu care să închin un pahar de şampanie şi nu la teatrul operei. Aşa era atunci. În fiecare sfârşit de martie duceam mărţişoarele împreună cu fetiţele mele pe teiul lui Eminescu.

Am şi o poezie dedicată Iaşului. Începe cam aşa:

„Ce frumos miroase Iaşul
când în floare e salcâmul,
Dar mai înmiresmat e,
fiind Teiu-n sărbătoare….

Cântăreţii îşi adună
a lor voci încântătoare,
Ca-ntr-o horă săltăreaţă
ochii tăi mă căutau

Unde eşti iubite Înger
Să te întreb m-aş grabi…”

Şi poezia continuă…

Tot în Iaşi am avut şi momente mai puţin plăcute, dar pe care nu vreau să le amintesc.

Ştiu că la biserica Barboi e mormântul lui Aleco Ruso, la biserica Zlataus e mormânul lui Barbu Lăutaru.

Tot aici, în Iaşi, la Mitropolie, m-am spovedit cu adevărat şi am început o viaţă în canoane de care nu ştiam până atunci. Aici m-am îndrăgostit de muzica bizantină şi pentru această muzică nu m-am întors niciodată din acest drum.

Podul Roş se numeşte aşa fiindcă acolo, într-o anumită perioadă istorică a Iaşului, se puneau cadavrele celor care erau executaţi. Era atâta sânge acolo că a devenit roşu. De aici şi denumirea.

Tătăraşul îmi place că aici locuiesc şi aici se spune că Ştefan cel Mare îşi odihnea oastea şi caii, după o luptă sau un drum lung. Şi asta o ştiu de la bunicul meu de pe tată, care venea la Iaşi să facă schimb de animale sau să cumpere un animal mai arătos. Zicea că făcea trei zile dus-întors.

La Iaşi a învăţat bunica mea de pe mamă, cu care semăn leit. Şi porecla mea din familie era bunica Frăsâna…

Cred ca am spus cele mai importante lucruri pe care le ştiu. În afara istoriei care e scrisă şi ştiută peste tot.

Sărbători fericite cu colindători deosebiţi şi cei dragi alături. Multă sănătate şi îngeraşi de lumină şi iubire!

Nina Munteanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>