Despre noi

“Să vă iubiţi unul pe altul, Precum Eu v-am iubit pe voi”

Acum două mii de ani Iisus a spus:

„Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul, Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.”

Iar dacă nu a fost încă nici bine înţeleasă, nici bine aplicată această poruncă, este pentru că nu s-au înţeles bine cuvintele esenţiale: „Precum Eu v-am iubit…”

De ce natură este iubirea lui Iisus? Ce vedea El într-o fiinţă umană? Răspunsul se găseşte în predica de pe munte când, adresându-se discipolilor şi mulţimii care l-a urmat, el spune:

„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârşit este.”

Aceasta înseamnă că în discipolii săi, în toate fiinţele apropiate, El vedea imaginea Tatălui Ceresc, El vedea Divinitatea; iar El se adresa tocmai acestei Divinităţi din ei, deoarece le arăta calea perfecţiunii.

Ceilalţi se opreau la înfăţişarea mizerabilă a celor pe care îi numeau leproşi, posedaţi, adulteri, hoţi etc. Iisus recunoştea în toate fiinţele un suflet şi un spirit care nu cereau decât nişte condiţii pentru a se manifesta în frumuseţe şi lumină: El iubea aceste suflete şi spirite şi li se adresa lor.

La ce bun să se mai predice iubirea dacă nu se explică oamenilor ce trebuie să iubească la alţii şi cum să iubească?

Prin eforturi repetate, fără să fie înţelese, aceste cuvinte au ajuns lipsite de sens şi suntem obosiţi să le tot auzim. „Să vă iubiţi unul pe altul”… Dar când vedem felul în care se comportă atât de mulţi oameni în viaţa zilnică, nu îi putem iubi, este chiar inutil să încercăm.

Iată o persoană egoistă, rea, odioasă, şi vi se spune să o iubiţi… Este imposibil! Este nu numai imposibil, încât nu reuşiţi să o faceţi, dar străduindu-vă să iubiţi acest monstru, îl veţi detesta mai mult.

Pentru a reuşi să iubiţi pe cineva, trebuie să vă puteţi proiecta dincolo de aparenţe, concentrându-vă asupra scânteii divine care o locuieşte şi se poate manifesta într-o zi.

Numai că, putem întrezări Divinitatea la ceilalţi în măsura în care am învăţat să o facem să trăiască în noi.

Fiindcă admir înţelepciunea Creatorului, eu simt că există în fiecare fiinţă ceva infinit de frumos şi de preţios ce merită să fie iubit.

Nu-mi pasă dacă, văzându-mi atitudinea, unii râd consideră că trăiesc iluzii! Dimpotrivă, eu ştiu ce trăiesc în adevărata credinţă ce se bazează pe nişte adevăruri veşnice.

Unul dintre aceste adevăruri este că Dumnezeu a zămislit omul după chipul şi asemănarea Sa. Căutând astfel Divinitatea în fiecare bărbat, în fiecare femeie, ne manifestăm nu numai credinţa şi iubirea pentru Creator, dar îi însufleţim deopotrivă prezenţa în noi înşine.

(Omraam Mikhael Aivanhov – „Iubirea mai mare decât credinţa”)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>